1. Povestea omuletului de nisip

Era asa frumos afara, eu eram bebelus si parintii mei ma dusesera prima data la mare. Stateam pe plaja sub o umbreluta. Mama ma privea cum dormeam si-mi zambea si simteam cum cresc de dragul ei. Era frumoasa….Tata imi pregatea un castel de nisip, voia sa ma faca rege. Tata era serios…

Deodata, am auzit o soapta langa mine si pe cineva vorbind in limba mea. Niciodata nu mai auzisem pe cineva vorbind pe limba mea, caci parintii mei vorbeau alta limba si nu ma intelegeau decat atunci cand plangeam sau radeam.

– Hei, Bebelusule, aici, jos!

M-am uitat in jos si am vazut un omulet verde. Era un omulet de nisip.

– Buna ziua, omuletule de nisip! Dar de ce esti verde?

– Buna ziua, Bebelusule, sunt verde pentru ca m-am nascut din nisipul din Mare. Eu sunt omuletul Marii. Ea m-a trimis sa-ti multumesc pentru ca o vizitezi prima data. Si, ui-te! Ti-am adus un dar din inima marii!

Si omuletul mi-a intins o scoica.

– Multumesc, omuletule! i-am spus si am luat scoica si am bagat-o in gura. Ce gust bun avea inima marii!

Am pus scoica langa inima mea si am simtit ca am doua inimi. Mi-a ramas si un mic semn acolo, mama o sa se ingrijoreze. Sigur!

– Omuletule de nisip, dar tu esti ud! Nu ti-e frig? Vino cu mine sub prosopel!

– Nu pot, Bebelusule, caci eu daca ma usuc sunt luat de vant, iar locul meu e aici, in Mare. De aceea nici nu pot sa mai stau. Tine scoica aceea in inima ta si nu uita niciodata prima ta Mare! La revedere, Bebelusule!

– La revedere, omuletule de nisip!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s


%d blogeri au apreciat asta: